Martin Hurkens, You Raise me Up

Pălăria

In mijlocul străzii,

nu pe trotuar,
el se pregateşte să cânte,

îşi scoate pălăria,

îşi descoperă întâi capul,

apoi vocea , cu  suflet cu tot,

i-a dat Dumnezeu har...

Un şuvoi cald

în aerul rece

abate atenţia lumii ce trece

nepăsătoare

sau plină de neîncredere şi dispreţ -
e în Ajun

de Crăciun:

"Doar cumpărăturile au valoare!",
cântă banii  în buzunare,

"arta nu are preţ..."

Dar vocea e de-a dreptul fierbinte

în recele clipei

ca să nu fie ascultată,

disperarea îi cântă pe chip,

ca să-şi arate netalentaţii

telefoanele lor de ultimul tip

bune de fotografiat,

de înregistrat,

dar niciodată cu  nimb...

El cântă dumnezeieşte

rebegit de frig

ca în schimb

ei să-i arunce in pălărie
marele lor marunţis...

Privesc lumea pieziş,

îmi scriu poemul muteşte,

plâng,

scriu mai departe -

pălăria mea e o carte...

Pe stradă macar se cânta,

pe stradă nu se citeşte!

PASSIONARIA STOICESCU