Eu vorbesc limba „cirip”
şi fac baie în ...nisip!
Casa mea se cheamă „cuib”,
cu fărâmituri mă-mbuib,
curăţ crengile de cari,
de omizi şi de ţânţari.
Fie noapte, fie zi
port penaj maro cu gri
şi-n copaci sau pe pervaz
viaţa-mi trece mai cu haz.
Umplu strada, cartierul
şi nu zbor când vine gerul
spre tărâmuri cu mult soare,
stau pe loc, nu-s călătoare!
Dacă oamenii-mi vorbesc,
gureşă le ciripesc,
mă-mpac bine cu cei mici,
dar să n-aud de ...pisici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu