Mă recunosc în această larvă grăsuţă
făcând elogiul trecătoarelor frunze,
crudului,
rozând nu pe ascuns ci-n lumină
verdele falnic al dudului,
acceptând statutul târâtorului
dar numai pentru clipa bezmetic infimă
a Zborului...
Nu neg-mai mullt mă târăsc
(umilinţa-mi prieşte oare ? )
dar încă o justificare
a acestei alcătuiri
pe jumătate hidoase:
firele pe care le autosecret,
tristeţea surâzătoare în care mă-nvălui,
sporesc nimfa unui fluture mărunt,
dar , Doamne a unui fluture de mătase !
Passionaria Stoicescu
(din volumul ,,Fluturii mutanţi")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu